Cred ca la ora aceasta toti stiti care sunt rezultatele alegerilor prezidentiale din Ucraina.

Ceea ce nu stiti e ca de data asta am observat corectitudinea alegerilor intr-o zona “rusofila”. In oblastul Odessa procentajul a fost covarsitor in favoarea lui Ianukovici.
Iulia Timosenko e aici privita ca o dictatoare. Nu stiu cat de favorizanta e alegerea lui Ianukovioci pentru Romania, insa el, cel putin nu a avut un discurs acid in campania electorala la adresa poporului roman.

Desi am vizitat pentru a patra oara in Ucraina, a fost pentru prima data cand am mers in alta zona decat in cea din sud-vest. Modul in care am fost primiti in sectiile de vot. dupa ce au aflat ca suntem romani, a fost de multe ori destul de rece.

Chiar si faptul ca reprezentam o organizatie europeana nu a fost un plus pentru noi. Privirea celor din zona Odessa era deja indreptata cu hotarare spre Rusia.

Colegii nostri, Ferid Esadaawi si Andrei Tanasoiu au ajuns si intr-un sat de gagauzi unde au fost facuti fascisti romani. Colegii nostri au aflat pe propria piele ca fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa.

Putin adevar exista. Insa este uitat faptul ca romanii au fost cei care au dat o mana de ajutor si la renovarea orasului.

Situatia etnicilor romani nu e deloc roza. Multi se declara mai degraba moldoveni. Le e mai bine asa.

Trebuie sa recunosc, fara ipocrizie ca intalnirea de la Consulatul Romaniei la Odessa a fost productiva. In fruntea Consulatului Romaniei se afla un om interesat ca lucrurile sa mearga bine: Cerasela Nicolas.

Eminescu astepta in ninsoarea de afara, in curtea interioara a cladirii Consulatului, vremuri mai bune. Cei care vor merge la vara, s-ar putea sa il vada pe postament, asa cum i-ar sta bine, chiar pe strada pe care se afla si Consulatul Romaniei.

Desi am avut destul de putin timp pentru a vizita orasul, am sarit peste odihna si am batut cu piciorul cateva zone ce nu ar trebui ratate cand ajungi in Odessa. : treptele Potemkin unde a fost filmata celebra scena cu caruciorul din “Crucisatorul Potemkin” si Gara Maritima. Vantul sufla cu putere si putin a lipsit sa nu ne transformam in stane de gheata.
Nu lenea, nici lipsa antrenamentului, ci frigul ne-a determinat sa coboram pe langa trepte cu funicularul.

Am ajuns langa Primarie- o alta minune arhitectonica, si m-am pozat cu Puskin. Alaturi de Esenin a fost preferatul meu la limba rusa. De la Consulul Romaniei am aflat si povestea statuii. Functionar la primarie fiind, Puskin i-a sucit mintile sotiei primarului. Afland ca e incornorat, primarul l-a trimis la munca de teren, iar la moartea lui, desi locuitorii au cerut primariei sa ii faca o statuie si sa o posteze in fata primariei, edilul sef a refuzat. Fanii au pus mana de la mana si au facut o statuie pe care au asezat-o in spatele primariei. Acolo am gasit-o si noi.

2 pasi mai incolo am descoperit Opera. Pret de o clipa am crezut ca sunt in Viena. Cladirea e aproape identica cu cea din capitala austriaca.

Ne-am oprit la un ceai chiar langa opera pentru a ne incazi putin si pentru a avea puterea de a merge mai departe.
Nu am ratat o plimbare pe malul inghetat al Marii Negre, nici pietonala Deribasovskaya, o artera cu atmosfera occidentala, pariziana si am admirat intreaga arhitectura a orasului.

Personal, poate si datorita multiculturalitatii si platanilor, am avut sentimentul ca ma plimb prin Geneva.

Odessa - un oras minunat ce merita vazut si vara.