Tamaioarele lui Tapu
Mirosul tamaioarelor imi amintesc de copilarie. Imi amintesc de primaverile verzi si calde.
De ani buni, lipsa timpului m-a impiedicat sa mai dau nasul cu primavara asa cum o faceam in copilarie si in adolescenta. Cand asteptam cu nerabdare sa dau iama in livada cu nuci a lui Tapu sa adun rarele tamaiore albe si frumos mirositoare.
Pasiunea mea pentru tamaioare dura in fiecare an pana canta cucu, atunci cand mirosul acestora disparea cu desavarsire.
Pentru ca jobul meu principal si unic in acesta perioada este Mihnea (care face cat 3, jur!) si pentru ca ma aflam la ai mei la Rm.Valcea, am dat o fuga in poiana lui Tapu sa culeg cateva tamaioare.
Dar nu aveau miros.
Si cucu n-a cantat inca.
Ce dezamagire.
Care s-a adaugat la multe altele.
Ca avem o guvernare idioata, ca Elena Basescu vrea cocotata in Parlamentul European, ca taticul ei isi baga coada acolo unde nu-i fierbe oala, ca nu s-a descoperit teleportarea.
Ore de ce nu mai au miros tamaioarele?
March 28th, 2009 la 12:23 am
Am trait de curand o adevarata revelatie, chiar pot sa spun si am spus-o cu toata gura, din toata inima, celor ce mi-au oferit prilejul de a-mi vedea unul dintre vise cu ochii: Doamne, aici e raiul pe pamant! Este ireal, incredibil de frumos, de pur, e ca un vis devenit palpabil, din care nu te trezesti cu regretul ca n-ai apucat nici macar sa atingi, sa mirosi, sa simti… Locul meu de vis, unde primavara explodeaza in milioane si milioane de ghiocei puri ca neaua care inca se incapataneaza sa staruie, in branduse mai viorii ca asfintitul cel mai misterios… Toate aceste minuni vii sunt la nici o ora de Ramnic, undeva, intr-un loc destul de tainic incat sa nu-l fi intinat rautatea si murdaria devoratorilor de gratare si manele,un loc unde muntii se imbratiseaza cu cerul intr-o sfanta rugaciune inchinata Creatorului Cerului si Pamantului: Doamne, slava Tie, iata creatia Ta in cea mai pura si minunata splendoare, o firava si simpla floare care aduce cu ea insasi bucuria vietii poate starni mai multi fiori decat ne putem imagina! O simpla floare de primavara e ca o cupola a Bisericii adevarate ridicate catre Cer, parca insasi esenta vietii si a renasterii e prinsa in aceasta mica minune vie… Mi-am umplut sufletul cu toata aceasta bucurie si dincolo de cuvinte pompoase, pot spune ca unul din visele mele, acela in care alerg pe campuri imense si culeg flori, a devenit realitate! Pajistile cu ghiocei de la Bistrita valceana ar putea tine piept la toata mizeria asta care a pus stapanire pe romani, cred ca si cel mai intinat suflet ar putea sa se primeneasca si sa se inalte aici, la ingemanarea a doua lumi!
March 28th, 2009 la 12:27 am
@Kandy
Cu siguranta trebuie sa ajung si eu acolo.
March 29th, 2009 la 11:20 pm
io n-am trecut de faza cu leurda si untisor; ce e tamaioara?
March 31st, 2009 la 12:18 pm
@ cristian
Hai, nu face misto.
April 1st, 2009 la 5:36 am
nu fac misto absolut deloc; dar chiar acum ma duc sa casc gura pe google…
April 1st, 2009 la 5:38 am
gata, am aflat; toporasi…
habar n-aveam ca se numesc tamaioare…
April 1st, 2009 la 8:02 pm
@ Cristian
Asa e. Strada copilariei mele se numeste Toporasilor.